România, alături de Turcia și Slovacia, se numără printre statele cu cea mai mare impozitare a muncii, costul total la fiecare salariu net de 1.000 euro implicând un plus de circa 75% în taxe și impozite. La această concluzie a ajuns Accace România, una dintre principalele companii de consultanță de afaceri și externalizare servicii din Europa Centrală și de Est, după ce a calculat costurile pentru condițiile standard de angajare pe scenariul unui salariu net de 1.000 euro în 18 țări europene.
Compania a analizat modul în care variază contribuțiile sociale și de sănătate, precum și impozitul pe venit în Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Croația, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Serbia, Turcia, Ungaria și Ucraina.
Specialiștii Accace au calculat cheltuielie pentru condițiile standard de angajare pe scenariul unui salariu net de 1.000 euro, fără tichete de masă, fără copii, cu normă întreagă, excluzând toate beneficiile excepționale.
România, scumpă pentru angajatori: Peste 1.750 euro, costul total al unui salariu de 1.000 euro net
Potrivit analizei Accace, Turcia, România, Slovacia, Bosnia și Herțegovina, Estonia, Portugalia și Norvegia au cele mai mari taxe, impozite și contribuții sociale per angajat. Astfel, la fiecare salariu net de 1.000 euro din Turcia, angajatorii vor plăti un plus de circa 800 euro, cei din România, Bosnia sau Estonia – peste 750 euro, iar cei din țări precum Portugalia și Norvegia – circa 700 euro.
Când vine vorba de impozitul pe venit, Turcia, Polonia și Estonia sunt țările cu cele mai mari valori per angajat. Companiile românești, pe de altă parte, achită un impozit pe venit de circa 10% din contravaloarea unui salariu net de 1.000 euro.
Există își o serie de deduceri, unele des întâlnite la nivelul statelor europene, altele mai rar. De exemplu, în Cipru există Fondul de coeziune, Fondul de disponibilizare și Fondul de formare industrială – toate fiind incluse în contribuțiile angajatorului. De asemenea, se poate aplica Fondul de vacanță, în funcție de angajator. În Norvegia se aplică deducerea minimă standard (dobânda la împrumuturi), sau în Ucraina – taxa militară, care este considerată în continuare ca fiind temporală în conformitate cu legile în vigoare, însă în prezent nu există informații cu privire la momentul în care aceasta va fi anulată.
Pe de altă parte, costul real al unui angajat nu se rezumă doar la salariu și beneficii. Include de la recrutare, la impozite, asigurări, bonusuri de performanță, beneficii de pensionare sau la beneficii care țin de specificul țării și al industriei în care activează angajatorul.
Toate acestea sunt detalii prioritare pentru orice angajator care își construiește bugetul, fie că este vorba de un anteprenor pentru care controlul costurilor este esențial, sau o companie solidă, care are în vedere extinderea pe alte piețe.
Citește și:
