Multe companii din România ajung să solicite ajutorul unui avocat sau al unui practician în insolvență abia după ce au conturile poprite, sunt executate silit sau se confruntă cu cereri de insolvență depuse de creditori. Potrivit unei analize realizate de Cătălin Guriță, avocat și practician în insolvență, partener fondator al GMCID, aceasta este una dintre cele mai mari greșeli făcute de antreprenori, care confundă de multe ori creșterea afacerii cu sănătatea financiară a companiei.
Datele arată că în primul trimestru al anului 2026 au intrat în insolvență 1.829 de firme, cu 14,31% mai multe decât în aceeași perioadă din 2025. Totodată, un studiu Coface publicat la începutul anului indica o creștere de 36% a numărului de insolvențe în ianuarie 2026 față de aceeași lună a anului precedent.
Potrivit specialistului GMCID, aceste cifre nu trebuie interpretate ca semnul unei crize economice generalizate, ci al unei piețe care sancționează tot mai rapid companiile vulnerabile.
Când cifra de afaceri ascunde problemele reale
Una dintre cele mai frecvente situații întâlnite în practică este aceea în care antreprenorii continuă să urmărească evoluția cifrei de afaceri și a proiectelor aflate în derulare, fără să observe că firma începe să rămână fără lichidități.
„Insolvența apare cel mai des acolo unde creșterea a fost finanțată din datorie, iar marja nu mai acoperă șocul de cost. Cele mai ignorate semnale sunt aproape întotdeauna cele de cash-flow, nu cele de profit contabil. Antreprenorul vede cifra de afaceri, vede contracte, vede proiecte în derulare și amână concluzia incomodă că firma nu mai poate plăti la timp”, explică Cătălin Guriță.
Printre semnalele care ar trebui să ridice semne de întrebare se numără întârzierile repetate la plata furnizorilor, rostogolirea datoriilor fiscale, utilizarea TVA-ului sau a contribuțiilor drept sursă de finanțare curentă, refinanțările făcute doar pentru amânarea obligațiilor, creșterea numărului de litigii comerciale și presiunile tot mai mari venite din partea băncilor.
Firmele ajung la specialist când opțiunile sunt deja limitate
Potrivit avocatului, în multe cazuri consultanța este solicitată doar după apariția popririlor, a executărilor silite sau după notificările de reziliere primite din partea partenerilor.
„Din păcate, multe companii ajung la avocat sau la specialist atunci când deja există popriri, executări, notificări de reziliere sau cereri de insolvență depuse de creditori. Atunci se poate lucra, dar spațiul de manevră este mult mai mic. Ideal, discuțiile despre restructurare ar trebui începute când firma este în dificultate, dar încă își poate executa obligațiile scadente, nu când insolvența este deja instalată”, afirmă Cătălin Guriță.
Acesta subliniază că insolvența nu înseamnă automat faliment. Legea nr. 85/2014 urmărește atât acoperirea pasivului, cât și oferirea unei șanse reale de reorganizare pentru companiile care pot fi redresate. În anumite situații, procedura poate opri executările individuale, poate proteja activele și poate crea cadrul necesar pentru negocierea cu creditorii.
Concordatul preventiv rămâne o soluție prea puțin utilizată
Înainte ca insolvența să devină inevitabilă, companiile aflate în dificultate pot apela la concordatul preventiv, procedură care permite restructurarea afacerii și negocierea obligațiilor cu creditorii, fără pierderea controlului asupra companiei.
Cu toate acestea, mecanismul este încă rar utilizat în România.
„Concordatul preventiv este accesat puțin în România din trei motive: lipsa de cultură a prevenirii, teama de stigmat și reflexul antreprenorilor de a negocia individual până când situația devine prea complicată. În 2025 au fost deschise 221 de proceduri de concordat preventiv, comparativ cu 96 în 2024. Concordatul preventiv este medicina preventivă a companiilor, în timp ce insolvența este chirurgia”, explică partenerul GMCID.
Prima analiză pe care ar trebui să o facă orice antreprenor
În opinia specialistului, primul pas pentru orice companie care începe să întâmpine dificultăți este realizarea unei imagini clare a lichidităților pentru următoarele 13 săptămâni.
Analiza trebuie să includă încasările estimate, obligațiile de plată, datoriile scadente, contractele aflate în risc, obligațiile fiscale și garanțiile care pot fi executate. Pe baza acestor informații poate fi stabilită strategia potrivită, fie că este vorba despre ajustări operaționale, negocierea cu creditorii, concordat preventiv, restructurare sau, dacă situația o impune, deschiderea procedurii de insolvență.
